Într-o zi de duminică ne-am hotărât împreună cu dna prof. de biologie Alina Răduianu să facem un traseu pe dealul Repedea. Astfel, am invitat-o şi pe dna dirgintă Daniela Abageru, mama noastră, şi am călătorit împreună cu încă vreo 7 colegi din clasa doamnei prof. de biologie. În acea zi se schimbase în ora de iarnă şi mi-am dat seama târziu. Alexandra mă sunase şi îmi spusese dimineaţă şi am hotărât să mergem mai devreme, deoarece eram sigure că va mai veni şi altcineva şi să nu plece crezând că a întârziat. Şi acea persoană care a uitat de trecerea orei a fost chiar doamna dirigintă. Astfel am stat o oră şi am abordat tot felul de subiecte.
După ce ne-am adunat toţi, am pornit spre Plopii fără soţ, unde ne-am întâlnit cu domnul prof. de geografie Vasile Papaghiuc şi elevii de la centru de excelenţă. Aveam să ocolim prin stânga plopii şi să urcăm dealul de unde se deschidea perspectiva asupra Buciumului şi să străbatem cam 12 km în 4 ore si jumătate, făcând opriri pentru orientare şi explicaţii geologice.
Domnul Paraschiv, explicându-ne diferenţa dintre rocile sedimentare şi cele vulcanice, respectiv cristaline
Domnul prof. Papaghiuc,un profesor foarte iubit în şcoală
O poză de grup: clasa a VIII-a B si a VII-a C, împreună cu doamnele diriginte Daniela Abageru şi Alina Răduianu
Monica şi Florina
Pe drum, poate puţin înfometate ,dar bucuroase că am avut încă o ieşire în care am povestit multe lucruri legate de copilăriile noastre, de excursiile ce ne-au rămas întipărite în sufletele noastre, hlizindu-ne de la orice lucru
Marina, Monica, Alexandra şi Florina, 4 fete ce se aventurau să mearga "pe sus". "Cine mai era ca noi?[:))]"
Şi o mică pauză, în care am avut parte de câţiva covrigi, astfel lăsând-o pe dna dirigintă fără mâncare, deoarece noi nu ne-am aşteptat la un drum atât de lung.
Şi iar o poza de grup, de data aceasta la Releu
Astfel de ieşiri trebuiesc făcute cu elevii. În acest mod, elevii învaţă multe lucruri fără a-şi da seama, deoarece acestea pot reprezenta un interes pentru unii . Păcat că unii dintre noi nu stiu cât de multe avem în Iaşul nostru.
Nostim este că, atunci când trăieşti într-un oraş, amâni să-l cunoşti - şi de obicei până la urmă nu-l cunoaştem niciodată. (Paulo Coelho)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu